În ceea ce privește lanțul proceselor care pun în valoare schimbul unor cantități uriașe de LNG, acesta este redat grafic în figura de mai jos. Capacitățile de explorare și procesare/lichefiere ale unui producător asigură cantități uriașe de LNG în terminale gigant de încărcare aflate lânga uzine de lichefiere și stocare. Acestea sunt elemente de infrastructură tehnologică „de vârf” specifică domeniului Oil & Gas, de mare capacitate, angajând investiții de sute și chiar miliarde de € și implicând obligatoriu companiile gigant ale sectorului sau statele ce dețin resurse importante de gaze naturale. Este cazul companiilor gigant precum SHELL, Exxon Mobil, Chevron, BP și al unor state precum Qatar, Indonezia, SUA, Algeria, Australia, Malaiesia, Trinidad Tobago, s.a.

Transportul maritim între terminale.

Transportul maritim între terminalele de încărcare și cele de primire/descărcare/stocare este asigurat de vase maritime de tip LNG tankers (LNG Carriers) de dimensiuni și capacități foarte mari (de ex.Q-Max LNGC are o lungime de 345 m, lățime de 54 m, înălțime de 34 m, adâncime de imersie de 12 m, poate transporta până la 266,000 m3 de LNG adică echivalentul a cca. 161,990,000 Sm3 de gaz natural). Astfel de vase sunt prevăzute cu tancuri speciale de stocare ce au pereți dubli, având toate capabilitățile de încărcare/descărcare în deplină siguranță a LNG. Acesta este menținut la o temperatură de cca. -160 grade C, cu posibilitatea de re-lichefiere a gazelor naturale(boil-off gas) ce rezultă în urma schimbului de căldură înregistrat pe timpul transportului. Vasele mai moderne folosesc tehnologii avansate unde boil-off gas sunt folosite la propulsie. Astfel de vase fac parte din flotele de profil ale marilor companii din sectorul Oil & Gas sau ale statelor exportatoare, precum și ale unor companii specializate (precum TEEKAY, MOL, GASLOG).

Terminalele de primire/descărcare/stocare

Sunt facilitați similare celor de încărcare dar care permit preluarea cantităților uriașe de LNG de la bordul tancurilor LNG și depozitarea gazului lichefiat în rezervoare speciale terestre de mari capacități. Ele sunt combinate cu capacități de re-gazeificare care asigură vaporizarea LNG prin procese termice de încălzire (de cele mai multe ori utilizând debite masive de apa de mare) și ulterior compresia și injectarea gazelor naturale obținute în sisteme de conducte de transport terestru de înaltă presiune (de ex. terminalul de re-gazeificare Zeebrugge din Belgia este operat de Fluxys, pus în funcțiune în 1987, are o capacitate de stocare de 380,000 m3 și o capacitate de re-gazeificare de 9,000,000,000 m3 pe an).
Terminalele recent construite și cele planificate pentru implementare implică infrastructuri moderne și integrate în conceptul piețelor actuale. Astfel, în afara celor două tipuri de entități clasic implicate, respectiv „proprietarul” (deținătorul activelor) și operatorul (furnizorul de servicii O&M), reglementările impuse acestor terminale de autoritățile naționale de profil sunt menite să asigure accesul oricărei terțe părți : o altă entitate care își asigură contracte de aprovizionare cu LNG, încheie contracte de decărcare/stocare/re-gazeificare/comprimare cu deținătorul și operatorul terminalului și apoi preia cantitățile de gaze naturale injectate în sistemele de transport inter-țări. Este cazul marilor companii de utilități din Europa care au divizii specializate în trading cu LNG iar acest gen de afaceri este în continuă creștere.
Dar astfel de terminale corelează și alte activități conexe în afară de funcțiile de import, stocare și re-gazeificare pentru comprimare în rețele de conducte de transport. Este vorba de activități de distribuire a unor cantități mai mici de LNG („Small –Scale – LNG”), constând în încărcarea unor camioane cisternă de transport rutier a LNG , încărcarea unor cisterne feroviare, a unor barje/vase de mici dimensiuni de transport rezervoare LNG sau de alimentarea în ultimă instanță pentru propulsie a unor camioane rutiere sau vase navale. Acest gen de ultilizări în gama SSLNG sunt corelate cu creșterea accentuată în ultima perioadă a utilizării LNG atât ca și combustibil de propulsie dar ca și sursă de combustibil pentru sisteme clasice de distribuție a gazelor naturale în aplicații publice sau industriale, pentru generarea de căldură, de electricitate, etc.

Faptul că se înlocuiesc astfel sistemele clasice de conducte de transport de gaze naturale cu transportul de LNG cu cisterne auto, feroviare sau navale până la un loc de consum a fost definit sub termenul conductă virtuală („Virtual Pipeline”). Aceasta înseamnă de fapt, transportul (dar nu prin conducte) al gazelor naturale de la un punct unde sunt disponibile în stare lichefiată sau comprimată la un punct unde sunt necesare pentru consum.

Activitate de „bunkering” implică companii specializate în trading-ul local tip SSLNG și se poate asigura transportul rutier, maritim sau fluvial specializat pe distanțe mari până la punctul de livrare /consum.

Ai nevoie de consiliere? Intră în legătură cu noi!